Mirela Micu-Matei

"If you think you are too small to make a difference, try spleeping with a mosquito". Dalai Lama

Angajatul-antreprenor – un paradox? Sau un posibil raspuns in vreme de criza?

  • Home
  • Management
  • Angajatul-antreprenor – un paradox? Sau un posibil raspuns in vreme de criza?
entrepreneur-inside Number of View: 1982

Ma tot gandesc: cum sa iesim din criza?

Nici nu mai stiu bine cum a inceput. In 2008, Romania parea a fi pe cai mari. Erau bani, erau clienti multi, piata se dezvolta, oamenii pareau foarte ocupati sa faca afaceri, sa invete, sa mearga inainte si in sus. Eram optimisti, nu toti, dar multi, increzatori in economia de piata, in sistemul bancar, in noii parteneri europeni, in angajatii nostri, in clientii si furnizorii nostri, in noi insine.

Au trecut cinci ani. Unde suntem? Greu de spus. Cred ca depinde mult de context. Sunt domenii economice mai mult sau mai putin afectate de criza. Sunt oameni mai mult sau mai putin afectati, in functie de pregatire, de experienta, de varsta.

Din cate am trait, in orice afacere  diferenta intre “sus” si “jos” este data in special de calitatea oamenilor implicati in managementul si functionarea de zi cu zi. Contextul economic este important, dar destul de similar. Competitia este oricum acerba, iar piata greu de satisfacut pentru orice jucator. Diferenta este data de oameni…  De aici si faptul ca “angajatul-antreprenor” nu reprezinta pentru mine un paradox.  Iata portretul robot:

  • Priveste pozitia sa, cat si echipa din care face parte, ca pe o afacere.
  • Isi indeplineste atributiile astfel incat aceasta afacere sa fie profitabila, intelegand ca orice angajat reprezinta un cost pentru firma, cost care trebuie compensat si depasit prin valoarea  adaugata prin munca.
  • Se simte responsabil , ca orice antreprenor, de calitatea activitatii sale si a echipei sale. Faptul ca se preocupa si se simte responsabil ii induce idei noi, de imbunatatire, pe care nu se sfieste sa le impartaseasca colegilor.
  • Priveste mai departe de granita propriului “job”,  incearca sa inteleaga contextul organizatiei, la fel cum un antreprenor isi intelege piata si competitia.
  • Este permanent activ, conectat la mediul intern si extern, mereu “pe faza”, chiar daca nu este in prima linie a vanzarilor; detesta modul “stand-by” si nu asteapta ca cineva sa-i spuna ce sa faca.

Recunosc, intotdeauna am avut o inclinatie spre acei oameni care isi iau viata in propriile maini, care au o idee, sau stiu sa faca ceva  bine si nu ezita sa puna aceste lucruri la baza unei afaceri. De fapt, pe mine spiritul antreprenorial ma fascineaza. Poate nu fiecare gaseste resursele materiale sa-si puna in aplicare ideile, dar important este sa-si mobilizeze resursele spirituale si sa incerce sa introduca spiritul antreprenorial chiar si atunci cand este un simplu angajat.

Pana la urma, sigur vom iesi din criza. E legic…

Cat de afectati vom iesi din criza, in mod sigur va depinde si de capacitatea noastra de a ne stimula spiritul antreprenorial, indiferent daca suntem patroni, manageri sau simpli angajati.

Voi ce parere aveti?

About

By | September 17th, 2013 | LEAVE A COMMENT